5 August 2014
9 July 2013
11 October 2012
10 October 2012
14 June 2012
8 June 2012
The end.....
Gata , ne-am intors. Finalul a venit mai repede cu o zi deoarece sa anuntat vreme de stat in port , lucru care nu avea sens asa ca am preferat sa venim mai repede acasa. Nu inainte de un ultim incident care merita memorat, din portul unde ramasesem in noaptea de 4 iunie -portil Yacht club Corfu.
Asadar, dimineata de 5, a inceput cu o furtuna in toata regula.Prognoza anunta mare de gradul 3 maxim 4, realitatea insa era alta. Ploua in rafale si vantul avea rabufiniri de violenta de gradul 7-8 . Valurile aveau puterea sa intre in port si sa transforme barcile de zeci de tone inbarcute de hartie. Portul de altfel era destul de expus, fara protectie naturala, ci doar cu un dig destul de micut in fata , care ne proteja de marea involburata la nord, si un castel in spate, care ne proteja de vanturile de la Sud. Yachtul nostru era parcat taman la intrarea in port fix in bataia valurilor. Dupa noi mai era doar un Jaguar 28 , o barcuta extrem de mica cu un cuplu de englezi de 70 de an i!!! , extrem de simpatici :).Cuplul era intr o vacanta de genul "flotilla hollyday" unde inchiriezi un yacht , dar mergi impreuna cu alte yachturi in sir indian, dirijat de niste skipperi experimentati care ti spun ce sa faci pas cu pas....
Boon...... In scena intra in jurul orei 12 in plina furtuna , in port un Bavaria 46 , sub drapel italian, care incearca sa parcheze langa noi si langa cuplul de englezi septegenari. Sar impreuna cu Dan sa ii ajutam cu franghiile la tarm, reusesc sa ii leg de mal, moment in care italianul tipa ca apa e prea mica si ca lovit cu carma de fund. Eliberez legatura, italianul pleaca mai departe sa caute alt loc de andocare. Dupa 5 min revine in acelasi loc, Portul e plin ochi. Fundul marii , in locul unde am parcat noi, are adancimea de 4 metrii, noi avem keel-ul de 2 m ...stam bine... langa noi insa. fundul marii e la 2 m. si acolo vrea italianul sa stea. Din pacate e obligat de vreme si de inghesuiala din port sa ia decizia asta. Singura solutie e sa vina cu prova la mal, pt ca cu pupa loveste carma. Manevra reuseste, noi il legam din nou de mal si ne relaxam. Insa dupa 5 min. o noua rafala extrem de violenta de vant loveste portul. Toate yachturile se lovesc unele de altele ca niste jucarii intr o cadita de copil. Noi scapam neatinsi, italianul insa se buseste cu botul yachtului in bordura de piatra a portului foarte violent. Sarim pe mal sa impingem barca inspre mare, italianul sare la carma sa dea cu spatele. Trage barca un metru in spate, dupa care aud un urlet inuman din directia lui , si l vad desfigurat la fata bolborosind un conglomerat de injuraturi si cuvinte. Ce sa intamplat? in momentul in care a dat in spate , o sfoara de ancorare ( mooring line) sa infasurat in jurul elicei si a intepenit o iar vasul a ramas astfel in plina mare agitata fara motor deci fara control. Ce a urmat a fost un mini cosmar. Timp de o ora , am pazit yachtul italianului sa nu se loveasca de mal, prin simpla manevra de a impinge cu randul prova in apa. O ora, pt ca o ora ia luat scafandrului ( care e si seful portului) sa ajunga de acasa in port, si o alta ora sa descurce elicea de sfoara. Totul pe o ploaie torentiala, si o viziblitate sub 10 metrii. Ca in filme, cand a terminat scafandrul treaba, sa termi atsi cufurtuna si a iesit soarele. Italienii ne au devenit prieteni,si ne au daruti , in ciuda refuzurilor noastre, o excelenta sticla de vin sicilian , drept multumire. Noi am ridicat ancora, ei s au pus in locul nostru, si am plecat spre Gouvia, destinatia noastra finala.
a urmat o ultima zi , dedicata orasului corfu, dedicata cadourilor ,cumparaturilor si check out-ului... pt ca apoi , 12 ore mai tarziu.. t sa regasim un bucuresti , gri si prafos, colorat doar de panouri electorale cu pozele unori domni cu ceasuri de lux la mana si promisiuni anemice. ... dar nu conteaza pt ca noi avem 11 zile de mare, si 150 de mile marine de vant si soare.... Sic!
Asadar, dimineata de 5, a inceput cu o furtuna in toata regula.Prognoza anunta mare de gradul 3 maxim 4, realitatea insa era alta. Ploua in rafale si vantul avea rabufiniri de violenta de gradul 7-8 . Valurile aveau puterea sa intre in port si sa transforme barcile de zeci de tone inbarcute de hartie. Portul de altfel era destul de expus, fara protectie naturala, ci doar cu un dig destul de micut in fata , care ne proteja de marea involburata la nord, si un castel in spate, care ne proteja de vanturile de la Sud. Yachtul nostru era parcat taman la intrarea in port fix in bataia valurilor. Dupa noi mai era doar un Jaguar 28 , o barcuta extrem de mica cu un cuplu de englezi de 70 de an i!!! , extrem de simpatici :).Cuplul era intr o vacanta de genul "flotilla hollyday" unde inchiriezi un yacht , dar mergi impreuna cu alte yachturi in sir indian, dirijat de niste skipperi experimentati care ti spun ce sa faci pas cu pas....
Boon...... In scena intra in jurul orei 12 in plina furtuna , in port un Bavaria 46 , sub drapel italian, care incearca sa parcheze langa noi si langa cuplul de englezi septegenari. Sar impreuna cu Dan sa ii ajutam cu franghiile la tarm, reusesc sa ii leg de mal, moment in care italianul tipa ca apa e prea mica si ca lovit cu carma de fund. Eliberez legatura, italianul pleaca mai departe sa caute alt loc de andocare. Dupa 5 min revine in acelasi loc, Portul e plin ochi. Fundul marii , in locul unde am parcat noi, are adancimea de 4 metrii, noi avem keel-ul de 2 m ...stam bine... langa noi insa. fundul marii e la 2 m. si acolo vrea italianul sa stea. Din pacate e obligat de vreme si de inghesuiala din port sa ia decizia asta. Singura solutie e sa vina cu prova la mal, pt ca cu pupa loveste carma. Manevra reuseste, noi il legam din nou de mal si ne relaxam. Insa dupa 5 min. o noua rafala extrem de violenta de vant loveste portul. Toate yachturile se lovesc unele de altele ca niste jucarii intr o cadita de copil. Noi scapam neatinsi, italianul insa se buseste cu botul yachtului in bordura de piatra a portului foarte violent. Sarim pe mal sa impingem barca inspre mare, italianul sare la carma sa dea cu spatele. Trage barca un metru in spate, dupa care aud un urlet inuman din directia lui , si l vad desfigurat la fata bolborosind un conglomerat de injuraturi si cuvinte. Ce sa intamplat? in momentul in care a dat in spate , o sfoara de ancorare ( mooring line) sa infasurat in jurul elicei si a intepenit o iar vasul a ramas astfel in plina mare agitata fara motor deci fara control. Ce a urmat a fost un mini cosmar. Timp de o ora , am pazit yachtul italianului sa nu se loveasca de mal, prin simpla manevra de a impinge cu randul prova in apa. O ora, pt ca o ora ia luat scafandrului ( care e si seful portului) sa ajunga de acasa in port, si o alta ora sa descurce elicea de sfoara. Totul pe o ploaie torentiala, si o viziblitate sub 10 metrii. Ca in filme, cand a terminat scafandrul treaba, sa termi atsi cufurtuna si a iesit soarele. Italienii ne au devenit prieteni,si ne au daruti , in ciuda refuzurilor noastre, o excelenta sticla de vin sicilian , drept multumire. Noi am ridicat ancora, ei s au pus in locul nostru, si am plecat spre Gouvia, destinatia noastra finala.
a urmat o ultima zi , dedicata orasului corfu, dedicata cadourilor ,cumparaturilor si check out-ului... pt ca apoi , 12 ore mai tarziu.. t sa regasim un bucuresti , gri si prafos, colorat doar de panouri electorale cu pozele unori domni cu ceasuri de lux la mana si promisiuni anemice. ... dar nu conteaza pt ca noi avem 11 zile de mare, si 150 de mile marine de vant si soare.... Sic!
4 June 2012
Subscribe to:
Posts (Atom)